Norii veseli

A fost o dată ca niciodată acolo sus o lume minunată unde trăiesc lângă Dumnezeu delicaţii nori însoriţi, cu tot felul de forme de care noi, oamenii, să ne bucurăm: ţestoase, îngeraşi, flori şi multe, multe altele.

Într-o zi, un nor foarte frumos a fost chemat de Dumnezeu pentru a-i oferi forma potrivită şi pentru a-l aşterne pe splendidul cer.

Norişorul era şi emoţionat şi vesel în acelaşi timp că o să fie sus pe cer ca toţi oamenii să îl vadă şi să se bucure de el. Dar şi-a dat seama şi s-a întrebat: „Oare eu ce formă voi avea?”

A sosit timpul ca norul să se întâlnească cu Domnul. A stat la rând alături de alţi nori şi s-a întâlnit cu prietenii săi, cărora le-a spus:

- Ce mai faceţi, dragi prieteni?

- Foarte bine! Aşteptăm să ne întâlnim cu Domnul.

- Norocoşi mai sunteţi şi voi. Eu mă duc pe cer.

- Minunat! Salutare!

- Salutare! Noroc!

- La fel!

Apoi a venit rândul norişorului nostru.

- Bine ai venit! a spus blând Dumnezeu.

- Bună ziua, Regele meu!

- Vino mai aproape! Ce formă ai dori?

- Oricare, a răspuns emoţionat norul.

- Bine atunci. Să vedem! Se pare că eşti un nor bun. Nu vorbeşti urât şi te porţi foarte frumos. Bun, acum să mă gândesc ce formă să îţi dau. Uite cum facem: o să dureze câtva timp, aşa că du-te şi odihneşte-te şi ne vom revedea mai târziu.

Zis şi făcut.

După un timp, Dumnezeu s-a hotărât.

- Vei avea forma unui… minunat trandafir!

Apoi norul a fost aşternut pe cer.

Toţi oamenii se uitau cu uimire spre el: „Ce minunăţie!”