Floarea de gheaţă

A fost odată, ca niciodată, o fată pe nume Ana-Maria. Ea avea 9 ani şi aştepta în fiecare zi prima floare de gheaţă.

Seară de seară ea se ruga la Dumnezeu să ningă. Se uita pe geam şi aştepta, şi apoi iar se uita…

Mama ei a venit şi i-a spus că trebuie să se culce.

În următoarea zi, dis de dimineaţă, mama sa s-a dus la Ana şi a spus:

- Ana, vino să îţi arăt o minune!

Ea se întreba ce vrea să îi arate mama sa.

S-a dus la fereastră şi a văzut splendoarea.

Ana strigă entuziasmată, alergând prin bucătărie:

- Ningeee!!!! Uraaa!!!

După ce s-a întors de la şcoală, Ana a observat că deja, după doar patru ore, florile de gheaţă au format un strat gros de zăpadă pe drum.

După ce şi-a făcut temele, a ieşit afară.

Era tare veselă. Anei i se îndeplinise dorinţa!

AVENTURA NOOBLES

A fost o dată un neam de animăluţe tare draguţe ce se numeau „Noobles”. Fiecare nooble era în felul lui: unii zburau, alții se rostogoleau peste tot pe teritoriu lor. Dar mai era un alt „teritoriu” unde trăiau alţi noobles, care luminau când se trezeau. În lumea aceasta exista o graniţă care făcea legătura dintre cele două tărâmuri.

Nu toţi ştiu că animăluţele noobles se nasc alt fel decât zânele. Ei bine...  dacă voi nu ştiţi, vă voi spune eu: când cade o floare de măceş, se naşte un nooble care călătoreşte până în Nooblemania, unde se toarnă un amestec special de viaţă şi iubire de către Regina Nooblenis.

Acolo era un nooble tare drăgălaş, ce se numea Zooby-Cewy.

Într-o zi, Zooby-Cewy se plimba prin Pădurea de argint. Deodată a văzut graniţa dintre cele două teritorii!!!! Nu era deloc bine, pentru că Zooby-Cewy era tare curioasă de obicei. Şi ce credeţi? Zooby-Cewy a şi intrat pe tărâmul celălalt! Ea nu ştia că nici un nooble nu avea voie să treacă pe celălalt tărâm. Dar un alt nooble o spiona şi, din fericire pentru mini-spion, avea lasoul la el. Aşa că imediat a aruncat lasoul pe Zooby-Cewy. Zooby-Cewy era tare nervoasa şi rupse şi lasoul si cel mai gros si mai greu de rupt pom din Pădurea de argint.

Visul Dinţişor

A fost odată un băiat, pe nume Liviu, ce avea un dinte cariat. Mama lui făcuse o programare la dentist, unde urma să i se scoată acel dinte cariat.

Astfel, în ziua următoare, Liviu şi mama sa s-au dus la cabinetul stomatologului.

Acolo micuţul Liviu a fost anesteziat pentru a nu simţi durerea când i se scoate dintele.

El se trezise într-o altă lume în care el însuşi era un dinte. Mama lui îi spuse:

-    Liviu, te rog, spală-te pe dinţi!

-    Mamă, nu am chef acum! spuse „dintele” Liviu.

Apoi se duse în bucătărie pentru a lua micul-dejun.

-    Scumpule, ce vrei să mănânci? îl întrebă mama lui.

-    Mamă, îmi pregătesc eu micul-dejun.

Apoi s-a îndreptat spre frigider de unde şi-a luat multe dulciuri şi un pahar mare de suc.

-    Puiule, nu îţi fac bine dulciurile. Doar nu vrei să ai carii?!? spuse mama.

-    Mamă, nu contează.

Mai târziu, veniseră în vizită câteva prietene ale mamei sale, numite „Păstuţa de dinţi” şi „Periuţa de dinţi”.

Ajunse acolo, ele au observat pe Liviu că nu se spălase pe dinţi şi au încercat în fel şi chip să-l perie şi să-l spele. În zadar, Liviu s-a opus din răsputeri. Ca să-l înduplece, l-au dus pe Liviu în parc, la joacă. Dar dintr-o dată, din tufişuri, ieşiră cariile!

De spaima coşmarului, Liviu s-a trezit. Era în siguranţă în braţele mamei lui, în drum spre casă.

Liviu i-a povestit pe nerăsuflate mamei sale visul şi i-a promis că se va spăla mereu pe dinţi.

În toţi anii ce au urmat, el s-a ţinut de promisiune şi şi-a îngrijit mereu dinţii, astfel că nu a mai avut carii niciodată!

Zâna Măseluţă

A fost odată o fată pe nume Mary.

Ei i se mişca un dinte de lapte. Era primul ei dinte ce urma să cadă şi ea nu vroia să fie prima ştirbă dintre colegii ei de la şcoală.

După câteva ore îi cazu dintele şi, apropiindu-se ora de culcare, se gândi că dimineaţa va pune dintele la loc în guriţă şi nimeni nu va observa că este ştirbă. Iar apoi a adormit.

Când a venit Zâna Măseluţă, nu a găsit dintele sub pernă. Aşa că a trezit-o pe Mary pentru a o duce în tărâmul „Dinţisor”.

Ajunse acolo, Zâna Măseluţă îi spuse lui Mary: „Uită-te în sus! Acolo sunt dinţişorii tuturor copiilor din lume. Îti voi spune o legendă adevărată. Când Zâna Măseluţă ia un dinte de lapte, acesta se transformă în stea. Vezi pe cer locul acela liber? Acolo urma să fie locul dinţişorului tău.”

Apoi o duse pe Mary acasă, care şi-a pregătit dinţişorul sub pernă.

De dimineată în zori se uită sub pernă. Dintele dispăruse, dar spre marea ei bucurie în schimbul lui găsise un mic cadou! Iar sus pe cer strălucea o nouă steluţă!

Apoi a trăit fericită până la adânci bătrâneţi.

Zeii panda - partea III

 

Dupa plimbare, Berni ii propuse Penelopei:

„Hai sa plecam de acasa, sa lasam certurile parintilor nostri si sa traim fericiti impreuna!”

Dar nu era de bine pentru ca ei erau spionati de printul Panda urias, ce se numea Pandi, care urma sa se casatoreasca cu printesa Penelopa. Din fericire, Berni l-a vazut pe Pandi ca iesise la atac si a pus-o pe Penelopa in spatele lui pentru a o apara de Pandi. Apoi a inceput lupta.

Dupa o ora lupta se sfarsise, dar Berni fusese ranit si ii spuse Penelopei: „Penelopa, vreau sa stii ca te iubesc si ca te voi iubi mereu si, daca vom fi despartiti, tu vei avea mereu un loc in inima mea pe vecie”, apoi cazu la pamant. Penelopa era trista ca Berni era ranit si, dupa ce se intorsese Pandi cu spatele, ea a sarit si l-a muscat pana ce a fost sigura ca el nu mai s-ar mai fi putut trezi niciodata.

Apoi a incercat sa il trezeasca pe Berni. Dar dupa o vreme ea se sperie pentru ca nu reusea sa il trezeasca. Dar, in cele din urma, el se trezi in carca Penelopei.

Penelopa incepea sa auda voci asemanatoare lui Berni. Se intoarse si il văzu pe el in viata! Iar Berni ii spuse: „Vrei sa fi ursoaica mea?”

Penelopa raspunse etuziasmata: „Da!”

Apoi venise timpul nuntii, iar ambele neamuri erau prezente la nunta lor. Toti erau uimiti, dar Berni le-a explicat: „Ce conteza ca sunt panda de mai multe culori? Noi suntem absolut la fel. Ne-am certat pana acum dintr-un nimic. Deci, ce-ar fi sa ne ridicam si sa dam mana in semn de pace!”

Panda au fost de acord, iar unul dintre ei spuse tinerilor miri: ”Si, ce mai asteptam? Sarutati-va!”

Apoi au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Zeii panda (partea a II-a)

Baietii erau obositi de la petrecere. Imediat dupa ce au ajuns acasa, ei s-au balacit in apa, fara sa stie ca erau spionati de catre Penelopa insasi, pentru ca si ea era indragostita de Berni.

In ziua urmatoare, panda din neamul lui Berni faceau pregatirile pentru petrecerea lor. Iar Penelopa a avut aceeasi idee ca Berni: sa se deghizeze cu vopsea si sa mearga si ea la petrecerea din celalalt neam, doar ca ea adusese 2 frunze de bambus.

Insa si ea era sa fie descoperita de catre ei, pentru ca, de data asta, Berni a recunoscut-o imediat. El a luat-o de mana si o intrebase: ”Ce faci aici?”

Ea nu i-a raspuns imediat, nu ii putea marturisi ca il place. Dar atunci ii venise o idee si raspunse: „Sunt in vizita la voi. Te deranjez? Ca daca este asa, pot pleca acasa.”

El spuse: „ Fa tot ce vrei! Doar tu ai zis-o. Esti in vizita!”

Apoi au plecat de la petrecere pentru a se plimba.

Zeii panda (partea I)

Acum 1000 de ani, in China erau un neam de panda.

Intr-o zi, Regele Panda s-a certat cu Regele Panda Rosu. Iar din acea zi regii au adoptat o lege potrivit careia  daca un panda din celalat neam va veni in neamul celalalt va trebui sa plece in exilul intunecat.

Dupa 5 ani, printul, pe nume Berni, se indragostise de printesa Penelopa din celalalt neam de ursi panda.

Intr-o seara, el s-a gandit sa mearga la petrecerea din celalalt neam. S-a dus la prietenii sai sa ii intrebe daca vor si ei sa mearga la petrecerea din celalalt neam.

Prietenii lui i-au spus „Daaa!”, au raspuns ei tipand. „Adica da, da, sigur”, cu o voce normala.

Unul dintre ei spuse: „Dar cum vom putea intra acolo?”

Printul raspunse: „Simplu! Ne vom vopsi la fel ca ei.”

Si pornira la petrecere. Acolo aproape au fost descoperiti ca ei sunt din alt neam.

Dar Berni luase cu el o frunza de bambus, pentru orice eventualitate.

Din fericire, au plecat la timp de acolo, iar Berni scapase si frunza de bambus pe care si-o pregatise.

Calul din Africa

                                                   

Era odata un cal cu un cercetator renumit in America de Sud. El se ocupa cu studiul animalelor din Europa, America, si alte tari.

Azi urma sa se duca in Africa alaturi de un cal naravas.

Ajunsi in Africa, calul nu mai avea rabdare, iar, fix atunci cand trebuia ca toti sa fie relaxati, el a ros hamul si a scapat! Apoi leul a iesit la atac.

Cercetatorul a iesit ranit din lupta, s-a intors inapoi pe jos si se gandea mai tot timpul la cal… El se intreba:”Cu ce am gresit? Sper ca el e bine. El nu stie cat poate sa fie de periculos in Africa.”

Peste 10 de ani, cercetatorul era batran de 79 de ani si era sigur de sfarsitul lui.

Dupa o luna, cercetatorul a murit, dar nepotul lui era adult si avea aceasi misiune ca bunicul sau. El cunostea calul, si surpriza: l-a gasit! Calul era fericit la vederea acestuia pentru ca il tinea minte de cand era la grajduri, iar el era hranit de catre baiat.

Nepotul il lua cu mandrie inapoi si traira fericiti impreuna mereru.

Leul

        Era odată, un animal pe nume Lion. El cand era mic,  chiar nou-nascut, era un animal cam ciudat. Celelalte animale il credeau urat - cam era urat - dar ei nici nu stiau ce animal era el.

        El era batjocorit de toate animalele de acolo.

        Peste 15 ani el s-a facut un tanar fermecator dar el nu stia asta. El avea un prieten. Era un okapi el se numea Oka.

        Intr-o zi  venise un tucan ce lucra la palat.

        El a intrebat „unde este Lion? Este

     asteptat de catre rege!”

     Apoi iesise umilit printre multime. Si a zis: „Eu sunt Lion.”

      Apoi tucanul l-a condus la palat.

      Ajuns acolo regele ii spuse: „Lion, familia ta ne-a rugat sa aflam ce animal esti tu, fiind crescut de familia lui Oka. Azi au venit rezultatele. Si se pare ca… tu esti fiul meu. Un leu!”. Apoi l-a luat la plimbare pentru a-i arata fata lui Lion, ce nu-si mai vazuse chipul de mult timp. Si aflase ca nu era urat.

       Apoi au trait fericiti impreuna mereu.