A fost odată un băiat pe nume Horia. El avea o
minge roz, un titirez verde şi un lansator de titireze.
Într-o noapte, Zâna Jucăriilor a venit împreună cu
Moş Ene. El, Moş Ene, îl adoarme pe Horia, apoi Zâna Jucăriilor dând din aripile
ei delicate a spus:
- Treziţi-vă! le spunea jucăriilor.
Ziua următoare, titirezul şi lansatorul stăteau pe
pervazul ferestrei dormitorului.
- Ce frumoasă e azi Roza! spunea îndrăgostit
titirezul.
- Într-adevăr, dar ştii bine că ea este căsătorită
cu Mister Pluş, a explicat lansatorul.
Afară Horia se juca cu Roza. Dintr-o dată, pentru
că Horia era neatent ca de obicei, Roza a sărit aşa sus că s-a reîntâlnit la
streaşina casei cu Dr. Rândunică. Acesta semăna cu Domnul Phileas Fogg, unul
dintre protagoniştii marei opere literare „Ocolul pământului în optzeci de
zile” scrisă de Jules Verne. Singura diferenţă dintre ei era că Dr. Rândunică
vorbea mai des şi cu o bucurie neîmblânzibilă.
- Bună, Rândunel! salută sărind Roza.
- Salutare, domnişoară Roza!
Cam aşa se întâmpla în fiecare zi.
Timpul trecea, iar Horia se căsătoreşte şi are
copii. Jucăriile sunt pasate copiilor lui. El avea copii obraznici. Dar copiii
nu lăsau ca asta să se observe…
Titirezul, acum albastru fiind, se întreba de ceva
vreme: „Unde este Roza, mingea cea rozalie?” Până când, într-o zi, cade aruncat
de copiii lui Horia direct pe jgheaburi, de unde s-a rostogolit până s-a trezit
într-un butoi cu frunze căzute. Aici o regăseşte pe Roza, care acum era
bătrână: cu cauciucul lăsat şi vocea răguşită.
- Ce faci aici, titirezule?
- Am căzut. Dar tu cum ai ajuns aici?
- Să vezi şi să nu crezi: am păţit-o ca şi tine.
Dar tu cum arăţi aşa bine?
Deodată din butoi se aud nişte bubuituri.
Horia se uită şi îşi găseşte titirezul şi mingea
pierdută.
De atunci cei doi au redevenit buni prieteni.
