joi, 30 mai 2013

Aventura jucăriilor pierdute

  A fost odată un băiat pe nume Horia. El avea o minge roz, un titirez verde şi un lansator de titireze.
Într-o noapte, Zâna Jucăriilor a venit împreună cu Moş Ene. El, Moş Ene, îl adoarme pe Horia, apoi Zâna Jucăriilor dând din aripile ei delicate a spus:
- Treziţi-vă! le spunea jucăriilor.
Ziua următoare, titirezul şi lansatorul stăteau pe pervazul ferestrei dormitorului.
- Ce frumoasă e azi Roza! spunea îndrăgostit titirezul.
- Într-adevăr, dar ştii bine că ea este căsătorită cu Mister Pluş, a explicat lansatorul.
Afară Horia se juca cu Roza. Dintr-o dată, pentru că Horia era neatent ca de obicei, Roza a sărit aşa sus că s-a reîntâlnit la streaşina casei cu Dr. Rândunică. Acesta semăna cu Domnul Phileas Fogg, unul dintre protagoniştii marei opere literare „Ocolul pământului în optzeci de zile” scrisă de Jules Verne. Singura diferenţă dintre ei era că Dr. Rândunică vorbea mai des şi cu o bucurie neîmblânzibilă.
- Bună, Rândunel! salută sărind Roza.
- Salutare, domnişoară Roza!
Cam aşa se întâmpla în fiecare zi.
Timpul trecea, iar Horia se căsătoreşte şi are copii. Jucăriile sunt pasate copiilor lui. El avea copii obraznici. Dar copiii nu lăsau ca asta să se observe…
Titirezul, acum albastru fiind, se întreba de ceva vreme: „Unde este Roza, mingea cea rozalie?” Până când, într-o zi, cade aruncat de copiii lui Horia direct pe jgheaburi, de unde s-a rostogolit până s-a trezit într-un butoi cu frunze căzute. Aici o regăseşte pe Roza, care acum era bătrână: cu cauciucul lăsat şi vocea răguşită.
- Ce faci aici, titirezule?
- Am căzut. Dar tu cum ai ajuns aici?
- Să vezi şi să nu crezi: am păţit-o ca şi tine. Dar tu cum arăţi aşa bine?
Deodată din butoi se aud nişte bubuituri.
Horia se uită şi îşi găseşte titirezul şi mingea pierdută.
De atunci cei doi au redevenit buni prieteni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu